Uneori, cele mai simple lucruri pot fi cele mai profunde. Deci, a fost în această dimineaţă frumoasă, în iunie. A fost aproape la fel ca orice alt dimineaţa în timpul verii, cu excepţia pentru particularitatea de lumina soarelui în curtea mea. Razele de lumină streaming prin intermediul sucursalelor întinsă părea să-şi asume o nuanta speciala. O strălucire nelumesc de la aceste reflecţii a dat tonul pentru a doua zi. Ce-o dimineaţă glorioasă, m-am gândit, aşa cum am pregătirile prefabricate pentru a ţine soţia mea, Mardai, la spital din nou.
Aceasta a fost uşor peste doi ani că Mardai, numai în treizeci de ani ei, a fost lupta cu cancerul. Au fost multe lucruri am fost de planificare pentru anii următori. Tulpina si stresul bolii a luat amprenta pe noi doi, precum şi ceilalţi membri ai familiei. Nu a fost o vreme când ne visaged viaţa cu curaj şi nu a luat nici gând pentru capcanele care ar putea afla in felul nostru.
Convingerea mea este că se poate deveni obişnuiţi cu anything.Thus a fost cu lupta noastră de a continua cu boala. A lungul anilor de cancer au aratat semne de retragere, doar pentru a reveni cu o răzbunare scurt timp mai târziu. Deoarece Mardai nu a fost simt prea bine recent, medicul ei a insistat asupra întoarcerea ei la spital pentru observare.
În ceea ce timp să plece abordat, am afirmat rămas bun pentru copii. Malika, fiica noastră, a avut loc mâna fratelui lui Jonathan cum am scos din calea unităţii. Ei sunt copii foarte speciale, aceste două. Nascut aproximativ patru ani în afară, acestea au fost ambele adoptate la o varsta extrem de mici. Ei au adus multă bucurie în vieţile noastre şi acum, la varsta de unsprezece şi şapte, au fost de adaptare ca ideal acestea ar putea să disconfortul din dilema familiei noastre.
Spitalul a fost, probabil, o oră cu maşina de acasă. Ca de obicei, a fost bine să fie singur cu Mardai în maşină. Am vorbit despre "vremurile bune" şi modul în natură au fost la noi. Am un schimb de opinii cu privire la munca mea, copiii, prietenii si viitorul nostru. Chiar daca ea a râs la glumele mele slabe, am putut vedea adânc în ochii ei umbra de tristete. Cu aşteptările păzit am discutat despre planurile pentru douăzecea aniversare a căsătoriei noastre, care a fost doar o săptămână şi jumătate distanţă.
Pentru a citi restul vizitei poveste http://www.spiritual-simplicity.com